Dey's blog

Emoții de iarnă

2011-12-20T12:25:00.003+02:00

În sfârșit simt că vine Crăciunul. Cred că e de la beculețele colorate care îmbodobesc Clujul și Radioul lui Moș Crăciun.
Dar mai presus de orice, este bucuria care mi-a fost stârnită aseară în suflet. M-am emoționat să văd că după mai bine de 2 ani, munca mea încă este apreciată. Una din valorile mele personale este "dezvoltarea oamenilor" și ca om de HR complimentele primite aseară m-au făcut să conștientizez încă o dată de ce îmi place acest domeniu.
Mi s-a spus că pot să fiu fericită că mi-am găsit vocația și că pasiunea pe care o pun în munca mea de zi cu zi se vede în rezultatele pe care le obțin.
Seara s-a încheiat frumos și dimineața a început și mai frumos. Miros de cafea în casă și fulgi de zăpadă.
Vine Crăciunul și astăzi voi porni în goana cadourilor. Anul acesta vor fi cadouri simple pentru că niște oameni simpli mi-au reamintit că bogăția stă în lucrurile mărunte de care știi să te bucuri zi de zi și mai ales de oamenii pe care îi ai în jurul tău.
Astăzi sunt un om bogat și pentru că am lăsat pe masa mea două căni de cafea.

Preocupat (a)

2011-10-31T12:19:00.001+02:00

Si crede-ma nu-i usor
Sa lupt contra tuturor :-)

2011-10-04T11:50:00.002+03:00

"And now she lives in heaven, but I know they let her out to take care of me."

Peste câteva zile

2011-09-29T16:18:00.004+03:00

O perioadă de timp, contruiești o viață alături de cineva și deodată nici bună ziua nu-ți mai dai.
Astăzi mă întrebam oare ce mai faci și incotro mai duce drumul tău.
Pentru că deși mergem pe drumuri diferite, mi-ar plăcea să-ți urez un sincer La mulți ani.

2011-09-21T13:12:00.002+03:00

Pe lângă toate sentimentele, emoțiile, trăirile, ca o relație să funcționeze este nevoie de sincronizare. Eu și cu tine este necesar să fim acolo în același loc și în același timp. Nu păși înaintea mea, pentru că s-ar putea să mă pierzi. Nu păși în urma mea, pentru că s-ar putea să nu mai privesc înapoi.

Broștele.

2011-09-20T16:57:00.004+03:00

Cred că am auzit cu toții despre povestea broaștelor, pe care le putem împărți în 2 categorii.
Prima: sunt broaștele pe care dacă le arunci în apă fierbinte si sar în altă parte.
Cea de-a doua categorie este alcătuită din broaște care stau în apa încălzită treptat și care în momentul în care începe să fiarbă, mor.
Astăzi sunt broasca aceea care stă în apa fierbinte. Am nevoie de un imbold să sar.

Vreme trece, Vreme vine.

2011-09-19T14:49:00.003+03:00

Timpul trece. Timpul nu așteaptă nici după mine, nici după tine.
De câteva ori mi-aș fi dorit să-l opresc în loc și să fiu doar eu cu tine.
Mă întreb uneori, de ce trebuie să așteptăm?
De ce trebuie să ne irosim timpul când am putea să îl folosim în atâtea scopuri?

Astazi. Prezent.

2011-09-15T10:38:00.002+03:00

" Cu cât cari mai multe din trecut, cu atât mai puțin vei fi în stare să răspunzi prezentului, pentru că prezentul nu e o repetare a trecutului, el e întotdeauna nou, veșnic nou. Nu e niciodată vechi; s-ar putea ca uneori să para vechi, dar nu este vechi, există diferențe fundamentale.Viața nu se repetă niciodată. Ea e întotdeauna proaspată, totdeauna nouă, mereu in creștere, mereu angrenată in explorare, mereu angrenată in aventuri noi. Situația va fi nouă, dar răspunsul tău va fi vechi. Elibereaza-te de ideologii, fii omul acela care știe că e destul de inteligent ca sa poată să răspunda la orice situație ar apărea. De ce să care o povara inutilă din trecut? "

Paris Je t'aime!

2011-09-08T12:41:00.002+03:00

et Tu me manques!

2011-09-05T12:58:00.000+03:00

"Am auzit că dacă te uiți la ceas la fix,
Inseamnă că te iubește
Si-atunci mă uit la ceas într-una,
Gândindu-mă că așa
O sa te-aduc în viața mea... poate ...
Mi-au secat cuvintele ... toate ..."

Emotii pentru prieteni

2011-08-22T17:25:00.000+03:00

Ma emotioneaza cat de rari sunt oamenii cu care poti fi tu insati pana in cele mai timide, indraznete, reci, calde, decente, vulgare, evidente sau ascunse adancuri ale tale.

"Life is like a box of chocolates. You never know what you’re gonna get."

Si week end-ul meu a fost ca o cutie mare mare de ciocolata, pe care o voi deschide intotdeauna cu mare drag.

Citesc. Sculptură în măr.

2011-08-17T19:31:00.010+03:00

"E ceva în tine care nu ne lasă să fim împreună. E ceva în iubirea ta, care nu seamănă cu a mea. Tu încă n-ai intâlnit iubirea vieții tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea. Ești minunat când ești al meu. Ești iubirea vieții mele, când mă uit în urmă. Doar că nu știu cine ești când mă uit înainte…Credeam că tu ești tot restul vieții mele.

Atât..."
(Mihaela Rădulescu)

Îmi place cum scrie Mihaela Rădulescu, pentru că scrie din suflet. Și când scrii din suflet cuvintele se leagă altfel. Am așteptat lansarea cărții "Întreaba-mă orice" și m-a surprins din nou plăcut. Aceleași cuvinte simple care prezintă niște stări sufletești si mai simple, pe care noi oamenii le complicăm.
Întrebările regăsite în paginile cărții sunt excepționale. La unele deja mi-am răspuns și în trecut, iar altele mi-au dat de gândit.

Pe blog voi răspunde doar la o simplă întrebare: "Ce scriitor ți-ar plăcea să întâlnești?". Dintre cei care sunt încă printre noi, unul dintre cei din România este chiar Mihaela.

Cu admirație.

Culegem ceea ce sădim.

2011-08-10T09:55:00.002+03:00

Ați sădit vreodată un copac?
Când eram mică asistam la acest proces împreună cu tatăl meu, care a dezvoltat o pasiune pentru tot felul de arbori pe care îi planta în grădina noastră. Am înțeles atunci, copil fiind, că abia peste ani voi vedea acolo un copac, dar doar dacă voi avea grijă de răsad. Să îl ud, să îl altoiesc, să îi tund coroana.
Acum când merg acasă, grădina noastră arată frumos. Răsadurile au devenit copaci.Așa este și cu proiectele pe care le inițiem în viețile noastre. Avem așteptarea să crească de pe o zi pe alta. Să avem rezultate de pe o zi pe alta. Însă uităm că procesul deși este unul anevoios poate fi unul foarte frumos. Iar fericirea care îți încântă sufletul în momentul în care vezi rezultatul final, este uneori greu de explicat în cuvinte.
Nu aștept încă să-l văd, dar mă bucur de procesul de descoperire în fiecare zi. Pentru că răbdarea și curajul trebuie să fie calitățile care nu ar trebui sa lipsească antreprenorilor.

Frumos.

2011-07-26T15:44:00.002+03:00

À la vie, à l'amour
À nos nuits, à nos jours
à l'éternel retour de la chance
À l'enfant qui viendra
Qui nous ressemblera
Qui sera à la fois toi et moi

... să ascultăm sfaturi

2011-07-25T10:47:00.006+03:00

"Mama îmi spunea că orice zgomot de pe Pământ ajunge pe Lună într-un minut si 30 secunde și pe Marte în trei minute. De câte ori am spus te iubesc, s-a auzit pe Lună într-un minut și jumătate. Bun, asta-i viteza sunetului, dar mă îngrozesc de viteza gândului. Instantaneu pot fi pe Marte și în orice univers închipuit sau existent. […] Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci și ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câțiva kilometri. Și iute așa ne călcăm pe orgoliu și nu mai avem loc unul de altul. Și raza asta a orgoliului crește ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.” (Oana Pellea)

Citesc. Oana Pellea. Recenzie.

2011-07-13T15:45:00.008+03:00

Citesc Oana Pellea. De fapt tocmai am terminat "Jurnalul" ei. Mi-a plăcut modul simplu, frumos și plin de metafore în care a fost scrisă cartea.
Simplu, pentru că și-a prezentat viața cu bune și cu rele, așa cum este ea de când ne naștem și până murim.
Frumos, pentru că valorile ei o ghidează la fiecare pas. Pentru că și-a exprimat sentimentele sincer. Pentru că face teatru și pentru că ea crede sincer într-o Românie frumoasă. Pentru că își iubește familia și prietenii și pentru că le-o arată zilnic, în ciuda faptului că mulți din ei nu mai sunt printre cei vii.
Metafore, pentru că viața noastră în sine este o metaforă.

Oana Pellea este o frumusețe de femeie și o valoare a României. Mă bucur că am descoperit-o. Chiar dacă în finalul cărții, Oana le spune cititorilor că nu crede că toate cuvintele înșirate vor folosi cuiva, mie mi-a făcut o deosebită placere să citesc fiecare pagină. Mărturisesc faptul că este printre puținele cărți pe care nu le-am lăsat din mână până nu am finalizat-o. M-a prins!
Așa cum își dorește Oana Pellea, voi lua cartea cu mine la mare, o voi pune pe nisipul fierbinte, pentru ca vântul să-i răsfoiască paginile, pentru că și vântul va fi încântat de tot ce va descoperi cu fiecare pagină pe care o citește și va fi capabil să-i ducă cuvintele peste mări și tări.

Un mare MULȚUMESC Oana.

Galben

2011-07-12T14:28:00.006+03:00

Am înțeles că fiecare persoană pe care o întâlnesc în cale mă poate învăța ceva.
Am reînvățat că este necesar să ascult ce îmi spune celălalt când poartă o conversație cu mine. Zilele acestea mi-am reamintit cu drag ce înseamnă să fii prezent într-u totul într-o conversație.

Am învățat de la oameni simpli și am înțeles că viața nu se rezumă doar la google search și oameni intelectuali.
Am învățat că limbajul simplu este înțeles de toată lumea și este o bună modalitate de a nu crea confuzii. Am învățat că esența cuvintelor nu stă în complexitatea lor ci în modul în care sunt utilizate. Am învățat că un cuvânt la momentul potrivit poate întări o relație de prietenie.

Am descoperit că pădurea este mai verde la munte decât în orice alt colț al lumii și am reînțeles importanța familiei și a prietenilor în viețile noastre, dar și cât de mult contează să îl ai pe acel el.
Am înțeles că dacă vreau să am timp pentru mine, îmi iau o pătură, o carte și stau la umbra unui nuc bătrân cu un pahar de vin roșu.
În fond si la urma urmei, viața noastră se rezumă la ceea ce vrem noi să avem în ea și la cât le permitem celorlalți să intre în ea.

Fericire de iulie.

2011-07-04T10:26:00.006+03:00

Mie îmi plac diminețile, iar cea de astăzi are miros de cireșe și de cafea, de carte răsfoită și de picuri de ploaie pe asfalt.
Este rece, dar sub plapuma mea este cald și așternuturile sunt moi.

E una din zilele în care ai multă energie, dar nu vrei să ți-o consumi. Vrei să stai.
E început de iulie și mie încă mi-e dor.

2011-07-01T11:52:00.002+03:00

Viața din acest videoclip este un film cu happy ending.

Nu mai cumpăr ziare.

2011-06-29T10:45:00.004+03:00

Era o perioadă a vieții mele în care consideram că ziarele au scopul de a te informa, de a te ține la curent. Încă mai cred asta, dar acum scopul este puțin redirecționat. Ziarele ne informează despre urât, mizerie, misoginism, silicoane și alte lucruri negative. Am încetat să mai citesc ziare și am încetat să mă uit la televizor. Aprind televizorul uneori pentru a avea un zgomot de fundal și atunci evit programele românești. M-am săturat de tot ceea ce se promovează în țara aceasta.

Imaginea mea despre România este alta. Cu oameni simpli și primitori. Oameni care iubesc frumosul și trăiesc emoția. Și oamenii aceștia există, îi întâlnim la fiecare colțișor al străzilor. Este important doar să deschidem ochii și să îi remarcăm și să le zâmbim în semn de apreciere. Pentru că se poate. Pentru ca suntem mai mulți decât credem.

În România mea, oamenii sunt nerăbdători să se deschidă porțile teatrului, să se elibere de energie la un concert și să plângă la un film în aer liber. În România mea, copiii poartă costum și cravată în ultima zi de școală și sunt emoționați pentru că vine vacanța mare. În România mea se ascultă muzică bună. În România mea există studenți eminenți și premianți la olimpiade internaționale. În România mea există modele.

Așa e România mea și asta este încă un răspuns.

Totul face sens.

2011-06-27T16:02:00.002+03:00

Mi-a placut. Am copiat.

2011-06-23T14:19:00.002+03:00

"In viziunea mea, centrul experienței de a fi iubit este libertatea de a fi eu insumi. Vreau să operaționalizez acest concept. Inseamnă așa:

* Nu încerc sa fiu altcineva cu tine
* Nu mă astept sa fii agresiv, ostil, răzbunator sau resentimentar
* Mă arăt în aspectele mele vulnerabile, imperfecte, fragile, nevrotice
* Imi dau voie să fiu copilăros, să spun și să fac lucruri prostești (din perspectiva unui adult)
* Nu încerc să te manipulez sau să te impresionez
* Sunt spontan in relația cu tine
* Nu-mi supraveghez critic gesturile sau cuvintele
* Nu am rezerve sau suspiciuni
* Nu-mi ascund sentimentele față de tine, indiferent de polaritatea lor (tandrețe, atracție, furie, dezamăgire)
* Nu sunt încordat, vigilent sau defensiv
* Mă exprim fără cenzuri sau măști sociale
* Nu simt frica față de tine."
A.Nuta

.

2011-06-19T10:14:00.001+03:00

AHA-uri

2011-06-16T17:12:00.004+03:00

În dragoste raționalul nu are ce căuta, emotionalul trebuie să primeze.
Oamenii prin natura lor sunt egoiști, ceea ce nu întotdeauna este un lucru distructiv.
Până nu știi tu ce îți dorești cu adevărat, sufletul tău nu va avea niciodată liniște.
Este uman și firesc să greșim, atitudinea face diferența.
Încăpătânarea și orgoliul pot distruge un cuplu, dacă sunt orientate către partener(ă).
Suntem prea duri cu noi, pentru a accepta că nu întotdeauna facem lucrurile așa cum ne dorim.
Fuga nu este niciodată o soluție, dar confruntarea problemei da.
Când ești îndrăgostit ai fluturi în stomac, îți pierzi capul și visezi cu ochii deschiși.
Nu ne îndrăgostim de cine ne impunem, ci de cine ne place.
Relațiile se pot transforma în legături bolnăvicioase, dacă iubirea devine obsesivă.
Marea este mai singură când nu are steluța ei de mare.
Trecutul poate să fie diferit de viitor, dar viitorul întotdeauna va arunca o privire în trecut.

3 puncte ...

2011-06-14T23:09:00.001+03:00

Un răspuns

2011-06-06T00:05:00.004+03:00

Poți iubi un loc cu tot sufletul tău, dar în același timp poți să simți că nu îi aparți.
Stăduțe înguste și clădiri vechi poți găsi în orice colțișor al lumii, însă savoarea vinului nu va fi niciodată aceeași.
Mirosul cozonacului, nu va egala niciodată gustul de creme brulee, însă tradițiile sunt mai puternice în sufletul meu pe meleagurile natale.
Personalitățile istorice sunt mai impunătoare sub Tour Eiffel, dar istoria mea poate fi cel mai bine scrisă în limba mea natală.
Amicii nu vor fi niciodată aceeași cu prietenii și dorul de casă va fi cu atât mai mare cu cât metroul va face mai mult până la serviciu.
Este frumos să descoperi, dar nu poți trăi niciodată viața ca un turist....

Despre

2011-06-04T15:40:00.003+03:00

Îmi place albastrul și Parisul.
Vreau sa ajung în Peru și în Bali.
Am prieteni.
Dacă nu aș putea râde nu aș putea trăi.
Cred în dragoste.
Nu îmi place singurătatea.
Iubesc cafeaua de dimineața.
Florile mele preferate sunt ghioceii.
Primăvara îmi dă aripi.
Îmi este frică de înălțime, dar ador să zbor cu avionul.
Cel mai frumos lucru pe care l-am vazut este plafonul de nori și curcubeul.
Visez.
Marea îmi dă liniște și muzica mă face să vibrez.
Cred că trăim pentru a lăsa ceva în urmă.
Plâng la filme.

Dimineața

2011-06-01T11:27:00.009+03:00

Se simte miros de cafea și de vară. E soare afară și e cald și lumea este agitată.
Diminețile de vară sunt răcoroase.
Astăzi m-am trezit cu un dor de mare nebun.
Vreau să simt căldura valurilor și nisipul să mă gâdile lin.
Vreau la mare și vreau steluța mea de mare.

Perindări

2011-05-31T01:01:00.011+03:00

Ne perindăm prin diverse colțuri ale lumii.
Ne perindăm prin viețile altora
Se perindă ceilalți prin viețile noastre...

Cu cât perindările noastre sunt mai multe, cu atât suntem mai bogați. Dobândim o comoară pe care o vom purta la fiecare pas și căreia îi vom adăuga încă o valoare. Aceste valori sunt reprezentate de cunoștințe. Cunoștințe culturale, istorice, geografice, religioase, etnografice. În limba română cunoștințe înseamnă și persoanele care își aduc aportul în viața noastră într-un fel sau altul.

La cei 25 de ani ai mei, mă mândresc cu un cufăr extrem de bogat. Provocarea mea este de a-l umple (cufăr) până la refuz, dar să nu îi uit niciodată bazele.
Viața ne aduce în cale numeroase oportunități, tot ce trebuie doar să le acceptăm...
Astăzi mi-am făcut loc în cufăr și am mai adăugat încă o valoare.

Astăzi îmi place viața mea...

Poveste de film

2011-05-15T20:29:00.008+03:00

Povestea începe cu un zâmbet și cu o teamă în sufletele fiecăruia. Ea nu îi spune ce simte, pentru ca el să nu ia deciziile în funcție de ceea ce își dorește ea. Ei se întâlnesc și își zâmbesc.

El trăiește cu gândul ca toată lumea din jurul lui să fie împăcată și fericită, pentru că de mic a fost învățat să facă lucrurile pentru că așa se cuvine să le facă și nu pentru că așa îi dictează inima. El nu vrea să dezamăgească pe nimeni.

Ea vrea să fie el fericit și împlinit. Ea își dorește ca el să facă lucrurile pentru că așa vrea el să le facă, nu pentru că împrejurările sunt de așa natură. Ea vrea ca el să aibă curajul să străbată lumea în lung și în lat și să nu înceteze să exploreze fiecare pas întâlnit în viața lui. Ea îl încurajează să riște si să își urmeze visele personale și profesionale.

Când ea este îndrăgostită, roșește și are fluturi în stomac. Admiră imensitatea cerului și citește constelații. Îl ține de mână și îl sărută. Se plimbă prin parcuri și savurează cafele la terase și totul i se pare ca într-o poveste. Uneori și gătește pentru el și îi pregătește surprize.
Cineva le-a spus că dacă cuplurile s-ar forma din extreme, ar fi fost împreună.
Altcineva i-a spus că dacă mitul androginului ar exista, ei l-ar contrazice.

Este povestea unui film cu doi protagoniști... Și cum eu cred că fiecare poveste Hollywood-iana are un final fericit, așa va fi și în cazul lor. Pentru că altfel, eu cred că nimeni nu ar mai crede în dragoste.

He's not perfect

2011-05-13T20:20:00.002+03:00

"He’s not perfect. You aren’t either, and the two of you will never be perfect. But if he can make you laugh at least once, causes you to think twice, and if he admits to being human and making mistakes, hold on to him and give him the most you can.
He isn’t going to quote poetry, he’s not thinking about you every moment, but he will give you a part of him that he knows you could break. Don’t change him, and don’t expect more than he can give. Don’t analyze.
Smile when he makes you happy, yell when he makes you mad, and miss him when he’s not there. Love hard when there is love to be had. Because perfect guys don’t exist, but there’s always one guy that is perfect for you."
(Bob Marley)

Speranța

2011-05-11T21:17:00.004+03:00

Ne punem speranța în fiecare lucru mărunt al vieții noastre, pentru că pe vremea grecilor antici, acea scorpie numită Pandora, a uitat-o într-o cutie, rătăcită într-un colț.
Din bătrâni există o vorbă că "speranța moare ultima". Mi se pare cea mai mare amăgire pe care oamenii o trăiesc în momentul în care constată că nu mai este speranță.

În general, oamenii își autoimpun că sunt puternici, dar de fapt se autoflagelează în fața ei (a speranței).
Când ajungi în faza în care spui "mi-am pierdut speranța" ce urmează să faci?

Răspunsul să fie oare în imaginea de mai sus?

Maturii și joaca

2011-05-11T11:08:00.004+03:00

Haide să ne jucăm cu sentimentele. Există două variante și de data asta le luăm pe cele biblice.
Fie ne jucăm după regulile Vechiului Testament "ochi pentru ochi și dinte pentru dinte", adică îmi plătești cu aceeași monedă sau aplicăm regulile Noului Testament "întoarcerea și a celuilalt obraz".
Cred că fiecare dintre noi își are propriul joc. Și este "distractiv" când ni se încrucișează drumurile. Ne privim, ne zâmbim și mergem mai departe după regulile noastre.
Copiii se joacă înconștient, pe când maturii prin jocul lor își fac rău lor și celor din jur.
Și cu toate acestea în viață nu încetăm să ne jucăm. Să fie ăsta un lucru rău? Da.

Dualitate

2011-05-09T23:23:00.003+03:00

Dexul definește dualitatea ca fiind "calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse."
De cele mai multe ori, din ignoranță și incoștiență manifestăm dualitate.
Deși nu ne place să credem asta, suntem duali prin acțiunile pe care le întreprindem, prin gesturile pe care le facem, prin modul în care iubim, prin simplul fapt că suntem oameni.

Bărbații și orgoliul

2011-05-04T19:34:00.005+03:00

Prin simpla asociere a celor două cuvinte, am îndraznit să fac un pleonasm. Barbații prin definiție sunt orgolioși. Și ei au dreptul să fie orgolioși pentru că sunt bărbați.

Rareori își trec peste orgoliu și asta se întâmplă în situația în care bărbăția lor nu este pusă la îndoială. Și cum de cele mai multe ori, din orgoliu cred că bărbăția le este pusă la îndoială, nu renunță la el (orgoliu).
Înițial am crezut că este o copilărie și au nevoie să se maturizeze pentru a întelege că orgoliul nu are a face cu masculinitatea lor. Deunăzi mi s-a confirmat, de către o persoană cu ani mulți de experiență de viață, că bărbații sunt niște copiii mai mari și așa vor rămâne până la adânci bătrâneți.
Deci, pot confima ipoteza că bărbații sunt orgolioși prin definiție. Iar cea mai proastă soluție este să te joci cu orgoliul lor.

Supergirl

2011-04-27T13:36:00.005+03:00

Pe vremea adolescenței mele citeam foarte mult Paolo Coelho și cartea de căpătâi a acestui autor din punctul meu de vedere este Alchimistul. Este o poveste foarte optimistă despre o persoană care luptă pentru visele sale. Pasajul din carte care pe mine m-a impresionat și mi-a rămas impregnat în gând este: "Când îți dorești ceva cu adevărat tot Universul complotează la realizarea dorințelor tale." Încă mai cred în acest motto, deși în ultima perioadă nu mi se realizează dorințele. Poate din eșecuri învătăm, mai mult decât din succesele noastre. Nu poate, sigur. În același timp mă gândesc, poate nu îmi doresc îndestul de mult ca să am Universul de partea mea. Cert este că va veni și vremea mea, cândva, cât mai curând.

Mai târziu, aceleași gânduri. Prea multe nereușite sunt uneori demotivante, indiferent cât de bine funcționează automotivarea, în astfel de situații este irelevantă. Mergem mai departe...

Percepţia feminină despre relaţii

2011-04-26T09:24:00.003+03:00

"Simplu spus, n-am nevoie de bărbatul acesta din aproape nici unul dintre motivele pentru care au avut femeile nevoie de bărbati de-a lungul secolelor. Nu am nevoie de el să mă protejeze fizic, pentru că trăiesc în una din cele mai sigure societăţi de pe pământ. Nu am nevoie să-mi ofere siguranţă materială, pentru că mi-am câştigat singură pâinea de când mă ştiu. Nu am nevoie de el pentru a-mi lărgi cercul de rude şi cunoştinţe, pentru că am deja un grup numeros alcătuit din prieteni, vecini şi rudele proprii. Nu am nevoie să-mi ofere statutul extrem de important de "femeie căsătorită", pentru că societatea în care trăiesc acordă respect femeilor necăsătorite. Nu am nevoie ca el să fie tatăl copiilor mei, pentru că am ales să nu devin mamă şi chiar dacă mi-aş dori copii, tehnologia si permesivitatea aceleaşi societăţi liberale mi-ar da posibilitatea să am copii prin alte mijloace şi să-i cresc de una singură.
Deci de ce am nevoie de bărbatul ăsta în fond? am nevoie de el pentru că îl ador, pentru că în compania lui am parte de bucuri şi alinare, pentru că, aşa cum spunea cândva bunicul unui prieten "uneori viaţa e prea grea ca să fii singur, iar uneori viaţa este prea frumoasă să fii singur". " (Elizabeth Gilbert)

2011-04-15T11:51:00.001+03:00

Oamenii indrăgostiți sunt mai frumoși!

2011-04-14T23:57:00.002+03:00

Răbdarea nu este punctul meu forte, dar voi încarca să îl dezvolt în perioada care urmează.

2011-04-12T08:11:00.001+03:00

Nu renunța la visele tale pentru nimic, cu atât mai mult pentru un băiat. Băiatul poate oricând pleca. Deși cel mai fericit caz este să îți construiești visele cu el. Dar ce faci atunci când descoperi că visele nu mai sunt aceleasi?

Noapte bună

2011-04-08T00:35:00.008+03:00

Băiat din vis a trecut atâta timp de când eu nu te-am întâlnit.

De atunci, tu ai uitat cum sunt cu adevărat, pentru că nu mai știi să asculți.
Ce nu știi tu, este că sunt tot eu, cea pe care ai întâlnit-o în vis, undeva demult printre un fum de țigară și un drum întortocheat spre casă.
Sunt tot eu, cea care crede că o să te regăsească. Vine luna mai și eu mai am speranța. Dacă nu, te mai aștept un an, pentru că știu că vei ajunge îmbrăcat în mov și plin de viață și pe strada mea. Să știi că m-am mutat.
Sunt tot eu, cea care visează la o cameră portocalie și la adierea vântului ce se joacă cu părul meu pe malul mării, exact ca în melodiile celor de la Vama Veche. Tu nu îi asculți, dar ei au versuri frumoase despre iubire. Așa cum o trăim și noi în fiecare vis al nostru.
Sunt tot eu, cea care adoră ploaia caldă de vară și îmbrățișările tale în miez de noapte. Ție nu îți place ploaia și te gudurești în mine și îmi simți căldura sufletului, momentul acesta pentru mine este unic, pentru că e singurul în care eu te am aproape.
Sunt tot eu cea care adoră mirosul vinului roșu amestecat cu scorțișoară.

Eu în 5 minute mă pun să dorm. Să nu mă faci să te aștept.

Complicat, când ar putea fi foarte simplu

2011-04-07T09:51:00.003+03:00

Oamenii aleg singuri calea "distrugerii" (poetic sună bine acest concept). Își impun să nu fie fericiți. Putem intra in discuții controversate pe această temă, dar concluzia va fi mereu aceeași, oamenilor le este teamă să își asume fericirea și fug cu speranța că în altă parte vor găsi o altă fericire. Și din nou se sperie și se îndreaptă spre alte meleaguri, unde au alte alegeri. Oare maturitatea este cea care ne îndeamnă să ne asumăm responsabilitatea și să nu ne mai complicăm existența ci pur și simplu să fim fericiți? Acest pur și simplu este din nou discutabil, pentru că oamenii "complicați" nu o să îl accepte cu una cu două, pentru că ei dau lucrurilor o altă întorsătură, cu siguranță nu una simplă. Prin definiție, oamenii complicați nu sunt fericiți decât în "complicata" lor viață. Dar în final, fericirea este dată de lucrurile cele mai mărunte ale vieții noastre, trebuie doar să deschidem ochii mari și să le observăm, pentru că ele ne înconjoară zilnic.

Nu este suficient

2011-03-28T09:08:00.004+03:00

Iubirea este sentimentul cel mai pur pe care o persoană poate să îl ofere. Să iubești nu este însă suficient.
Toate trăirile pe care iubirea ți le oferă te fac să ai sufletul pur și curat. Dar să iubești nu este însă suficient.
Toate momentele petrecute cu persoana iubită, momente în care râzi sau plângi de fericire te fac să tresari numai la gândul că persoana aceea este totul pentru tine. Să iubești nu este însă suficient.
Toate drumurile ar trebui să ducă la casa ei sau a lui, iar iubiții să le străbată zilnic fără nici o ezitare. Si totuși să iubești nu este suficient.
Toate incertitudinile ar trebui să fie străine iubiților. Să iubești nu este suficient.
Toate temerile tranformă-le în dorințe arzătoare de a trece peste orice obstacol al vieții tale. Să iubești nu este însă suficient.
Toate îmbrățișările și sărutările te fac să te regăsești în celălalt și să îți dorești să fii acolo pentru totdeauna. Să iubești nu este suficient.
Toate diminețile îi găsesc pe iubiți unul în brațele celuilalt. Să iubești nu este suficient.
Toate câmpurile înflorite sau înzăpezite să constituie lumea lor (a iubiților) și să nu îți dorească niciodată să se îndepărteze de ele. Să iubești nu este suficient.
Toate aspirațiile de viitor să aibă un trunchi comun și puterea de muncă a amândurora de a înfrunta orice. Să iubești nu este suficient.
Toate poveștile de dragoste au un "happy ending". Eu cred că să iubești nu este suficient.

2011-03-26T12:55:00.002+02:00

Și uite că se întâmplă și asta...
Mi-a stat pentru o secundă inima în loc, dar s-a terminat.
Mergem mai departe. Curaj!

Demain, des l'aube

2011-03-25T14:27:00.001+02:00

Demain, dès l'aube, à l'heure où blanchit la campagne,
Je partirai. Vois-tu, je sais que tu m'attends.
J'irai par la forêt, j'irai par la montagne.
Je ne puis demeurer loin de toi plus longtemps.

Je marcherai les yeux fixés sur mes pensées,
Sans rien voir au dehors, sans entendre aucun bruit,
Seul, inconnu, le dos courbé, les mains croisées,
Triste, et le jour pour moi sera comme la nuit.

Je ne regarderai ni l'or du soir qui tombe,
Ni les voiles au loin descendant vers Harfleur
Et quand j'arriverai, je mettrai sur ta tombe
Un bouquet de houx vert et de bruyère en fleur.

2011-03-17T08:19:00.005+02:00

De fiecare dată când te vad, inima mea pulsează "ca nebuna" și eu nu mă pot opri din a mă uita la tine. Ai un suflet frumos.

Femei celebre

2011-03-10T23:11:00.008+02:00

Când spui femeie, spui frumuseţe. Cea mai simplă asociere şi cea mai cunoscută sintagmă pe care puţini o pot nega.

Când spui carieră spui succes şi reusită profesională.

Cele două cuvinte carieră şi femeie dau naşteri multor comentarii şi polemici. Cele mai des întâlnite sunt cele legate de modalitatea prin care o femeie îşi construieşte succesul. Motivele sunt simple: fie s-a culcat cu şeful, fie s-a culcat cu şeful. Este drept, fum fără foc nu iese. La noi sunt promovate aceste femei. Dai drumul la televizor şi vezi că Anna Lesko şi Monica Columbeanu au făcut carieră după ce s-au căsătorit cu un multimiliardar. Că Piţipoanca porno şi Piţipoanca senzuală au devenit celebre după ce au trecut prin patul cuiva, că a fost creator de modă, că este proprietarului nu ştiu cărui club din capitală, etc.

Modelul acesta se promovează, fetele înţeleg că asta este cea mai simplă modalitate de a face bani.

Deşi încă trăim într-o societate patriarhală, în care bărbaţii sunt mereu în prim plan, femeile au mari şanse de reuşite, pentru că ei (bărbaţii) se tem de ele (femeile). În schimb ele, sunt cele care de mici au mentalitatea formată că trebuie să fie mai perseverente şi trebuie să muncească mai mult, pentru a primi lauri şi nu trebuie să treacă prin patul cuiva pentru a ajunge unde îşi doresc.

Nu puţine sunt (sper eu) cele care ştiu că o carieră de succes se construieşte prin multă trudă: şcoală, ambiţie, inteligenţă, etc. Modelele femeilor de succes care au reuşit astfel nu sunt promovate. Câţi ştiu că Liliane Bettencourt este CEO L'Oreal sau Andrea Jung este CEO Avon sau că Angela Merkel este cancelarul Germaniei sau că Indra Krishnamurthy este CEO Pepsi. Aceste femei au făcut carieră. Biografiile lor spun asta.

Şi totuşi se poate.

Mi-ar plăcea să văd mai multe femei în poziţii de management sau de leadership. Femei puternice, care au reuşit în viaţă cu multă muncă şi ambiţie.

Eu sigur voi fi una din ele în viitor.

8 Martie

2011-03-08T12:37:00.006+02:00

Sunt friguroasă, dar îmi place să port veşminte subţiri. Sunt puternică, dar îmi place să fiu alintată. Sunt femeie, dar mă tratez, luându-mă la trântă cu decizii bărbăteşti, cu business-uri complicate, cu alegeri tăioase, cu datorii grave, cu supărări viguroase.
Trăiesc de-o viaţă balansându-mă între decizii contrare, mă învârt într-un univers de contraste. Aleg mult şi culeg prost. Tânjesc să învăţ regulile comparaţiei sănătoase, dar nu izbutesc să diferenţiez binele de mai bine, răul de mai puţin rău.
Cumpăr haine fără să-mi pot motiva prea bine alegerile şi mi se întâmplă nu o dată să ajung acasă şi să constat că n-aş putea îmbrăca niciodată ceea ce scot din punga de la mall. Mă încăpăţânez să iubesc bărbaţi pe care-i vreau smulşi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntregul străine şi, după nesfârşite luni de plâns şi trudă, mă fulgeră durerea ca n-aş putea vieţui nici o singură zi lângă cel pe care am luptat să-l îmblânzesc. Şi-atunci mă-ntreb, hotărâtă să râd, pregătită să plâng: ce ţinute de primăvară a tinereţii să aleg?
Am nevoie, urgent, de un stilist pentru viaţă. E musai să vină cineva şi să-mi spună, că-n magazinele bune, ce se asortează cu ce. Ambiţia prostească de-a face carieră.
E târziu, mi-e frică de nopţi fără îmbrăţişare , dar mă mândresc mai departe cu gândul frumos că nu ştiu să iert, pentru că nu pot să uit. Mă învârt ameţitor într-un univers de contraste, dar n-am curajul să opresc planeta.

Paris 2011

2011-01-28T16:06:00.007+02:00

Paris Februarie 2010: începând de azi am o nouă atitudine, mai optimistă şi mai încrezătoare în mine într-o lume nouă şi plină de necunoscut. Cu toate astea, sunt un om culmea, dar prietenia rămâne una din valorile mele.
Paris Martie 2010: sunetul ploii se face simţit într-un Paris gri, fără prea multă viaţă. Eu în căutarea unor răspunsuri, pe tocuri. Băiatul din vis i-a naştere în ale lui aşternuturi mov. El este responsabil de iubire, fericire şi de If I could be where you are. Clipa nu trebuia să facă diferenţa între raţional şi emotional, pentru că într-un anne în merde, independenţa va ocupa locul primar în viata mea. Florile mele preferate sunt ghioceii.
Paris Aprilie 2010: gândurile mele sunt îndreptate înspre casă şi acasă. Gustul cafelei defineşte fericirea mea de aprilie. Este ziua mea, iar copilul din mine face declaraţia de dragoste, pentru că ştie că oamenii când iubesc greşesc. Rămâne cu nodul în gât şi cu mintea la România aşa cum o ştiu eu şi la Cluj Napoca. Sentimentul nu este unul stingher.
Paris Mai 2010: sunt zile şi zile, umplute de o nebunie de culori. În căutarea echilibrului într-un Paris dintr-o altă perspectivă. Amintirile sunt contorizate în poze, iar Radu Beligan m-a impresionat până la lacrimi.
Paris Iunie 2010: viaţa mea acum 3 ani ca şi acum se rezumă la un oraş mare şi la oameni cu suflet şi mai mare. Azi nu merg prin ploaie, iar indifirenţa oamenilor nu o înţeleg.
Paris Iulie 2010: sunt un cocktail sofisticat cu arome seducătoare greu de intuit. Folosesc cuvinte, deşi cred că o imagine şi un buchet flori face mai mult decât orice încercare a mea de a vorbi. Mi s-a confirmat că lucrurile devin complexe şi în momentul în care foloseşti un simplu mulţumesc.
Paris August 2010: Jurnalul meu de vacanţă începe cu Mi-e dor de mare. Timpul devine o veşnicie, dar totuşi eu alerg contratimpului, pentru că, Muneca de trapo, încă am o legătură bolnăvicioasă. Totul este un cerc vicios, între eu şi eu ... sau eu şi ei?
Paris Septembrie 2010: ecuaţii matematice mă fac să nu mă resemnez. În paşi de dans, Parisul intr-un cântec miroase a anotimp nou şi a salată de fructe. Mă întrept înspre my Sweet October.
Paris Octombrie 2010: autoportret într-o oglindă spartă, un ultim dans şi petale în suflet. Noaptea îmi este liniştită, încă mai cred în Făt Frumos, pentru că el este Unu.
Paris Noiembrie 2010: prima zăpadă în Paris, miros de iarnă sub Eiffel Tower. Sunt un om puternic şi ştiu că unele lucruri se învaţă. Totul este non-sens într-o viaţă în culori cu efect de tequila.
Paris Decembrie 2010: Moş Nicolae îmi aduce zâmbetul pe buze. Omul de zăpadă prinde contur în viaţa mea. Încă un pas, pentru că nu începuturile mă sperie ci sfârşiturile.
Paris Ianuarie 2011: Play!
Paris Februarie 2011: un simplu Mulţumesc vouă celor care aţi contribuit la al meu 2010.

2011-01-17T10:56:00.001+02:00

4 Februarie 2010 - am pornit cu inima în dinţi înspre Paris. Nu ştiam ce o să găsesc aici.
4 Februarie 2011 - mi-am cumpărat biletul de întoarcere...

2011-01-14T18:24:00.002+02:00

Viaţa noastră este alcătuită 80% din lucruri de care nu avem nevoie, 20% ne acompaniază zilnic. Pierdem 80% timp cu lucrurile mărunte şi avem doar 20% la dispoziţie să fim fericiţi.
Prea puţin pentru o viaţă de om.

Play

2011-01-12T14:28:00.003+02:00

Cum ar fi viaţa noastră dacă am putea să avem un back button sau un forward button?

M-am gândit la întrebarea acesta câteva zile, pentru că atunci credeam că mi-ar plăcea să am fast forward button şi să mă asigur că decizia pe care am luat-o este cea mai bună, iar dacă nu să folosesc back button şi să o iau de la capăt. Am ajuns însă la concluzie că vreau doar să am play button, pentru că asta este farmecul vieţii, să ne bucurăm de ea cu orice preţ.
Aşa că am apăsat play button urmând să îmi continui jocul şi să trec la next level.

2011-01-07T17:24:00.003+02:00

O relaţie este între două persoane, când intervin alte persoane (nu fac referire la verbul " a înşela") relaţia începe să scârţie şi nu mai sunt doi.

2010-12-23T17:35:00.001+02:00

Nu începuturile mă sperie ci sfârşiturile...

2010

2010-12-20T18:04:00.004+02:00

Anul 2010 a însemnat cunoaştere, mai ales cunoaştere personală. Multe provocări şi multe momente care vor rămâne în sufletul meu vor defini anul 2010 pentru totdeauna. A fost anul în care am câştigat lucruri, dar am şi pierdut. Împortant este că am învăţat din fiecare experienţă pe care am avut-o.
În mai 2009 am hotărât că îmi voi petrece un an în Paris - vis care mi s-a îndeplinit. Am întâlnit mulţi oameni noi, care au avut un impact în viaţa mea şi am avut încă un an în care am avut impact în viaţa altora.
Anul 2010 a însemnat exploatarea unui oraş nou şi a unor oportunităţi noi. Viaţa ne oferă multe experienţe. Important este să le alegem pe cele care ne definesc, ca persoane. Eu m-am definit foarte mult în ultimele 12 luni, am trecut prin fel de fel de experienţe care m-au făcut să cresc, dar care m-au învăţat să îmi păstrez acel dram de copilărie în mine.
Anul 2010 mi-a reamintit că trebuie să îmi păstrez zâmbetul pe buze, pentru că aşa cum spunea un prieten, este ceea ce este molipsitor la mine. Şi vreau ca în anul 2011 să molipsesc pe toată lumea cu el.
Anul 2010, va fi încărcat de memoria Turnului Eiffel, de Notre Dame, Pont des Artes şi de prieteni cu care am papucit străzile Parisului.
Anul 2010, a reîntărit legătura mea cu Octavian Paler, care a fost şi mai frumos anul acesta, pentru că a fost mai uşor de înţeles, pentru că în unele din trăirile mele m-am descoperit pe mine însămi. Am cunoscut şi alţi scriitori din experienţele cărora am învăţat să mă definesc.
Anul 2010 ... mai are câteva clipe, pe care le voi petrece alături de oamenii dragi mie.

Anul 2011... va avea 12 rezoluţii/ dorinţe pentru care voi avea 12 luni să le îndeplinesc.

Bine ai venit 2011!

Omul de zăpadă

2010-12-16T12:37:00.002+02:00

"Iarna este anotimpul tău preferat şi personajul care te reprezintă cel mai bine este omul de zăpadă. :) Sărbătorile iţi aduc bucurie în suflet şi adori să priveşti jocul primilor fulgi de nea de la fereastră. Chiar dacă ai crescut, recunoşti că în sufletul tău înca se ascunde un copil, dornic să viseze şi să se bucure de magia iernii. Jocurile copilăriei încă te distrează. Esti o fire sociabilă şi veselă."

Am primit de la şefa mea un Om de zăpadă.

Zâmbete

2010-12-15T18:26:00.003+02:00

Îmi plac oamenii când zâmbesc. Nu acele zâmbete false, dar acele zâmbete care vin din adâncul sufletului. Este uşor să faci diferenţa între cele două categorii, pentru că oamenii care zâmbesc sincer au un fel de aură care îi înconjoară.
În ultima perioadă am zâmbit sincer, pentru că viaţa mea este contropită de lucruri frumoase.
Modul în care îmi definesc paşii pentru următorul an, mă face să zâmbesc cu poftă, pentru că vreau ca anul care vine să fie aşa cum nu a fost altul până acum.

Dar revenind la zâmbete, astăzi cineva mi-a zâmbit timp de 5 minute la semafor. O doamnă cochetă şi foarte şic îmbrăcată, aflată pe cealaltă parte, aştepta ca şi mine să se schimbe culoarea în verde. Ne-am intersectat privirile, deloc intenţionat. Cred că doamna căuta pe cineva cu care să împărtăşească o mare bucurie din sufletul ei şi m-a găsit pe mine, persoana căre s-a nascut pentru a zâmbi şi pentru a-i face pe ceilalţi să zâmbească. Se pare că azi dimineaţă, locul meu a fost luat de doamnă frumos îmbrăcată, care mi-a dat energie pentru tot restul zilei. Am uitat de frigul de afară şi mi-am păstrat zâmbetul pe parcursul zilei.
Acum zâmbesc.

Moş Nicolae

2010-12-06T16:25:00.004+02:00

Îmi place luna decembrie, nu doar pentru sărbătorile de iarnă, dar mai ales pentru sentimentul copilăriei care îl trezeşte în mine, pentru mirosul de portocale şi fulgii de zăpadă şi luminile colorate.

Îmi plac surprizele, pentru că dau culoare vieţii noastre. În dimineaţa aceasta a venit la mine Moş Nicolae. Sentimentul pe care l-am avut în momentul în care am văzut zâmbăreţul poate fi descris în cuvinte doar de un mare scriitor, iar eu cum nu sunt, pot doar să spun, că întregul meu corp a fost cuprins de o bucurie imensă, iar pentru câteva clipe, am retrăit anii copilăriei când în seara de 5 decembrie aşteptam cu sufletul la gură şi cu pantofii lăcuiţi să vină Moşul.
Era Moş Gerilă pe vremea copilăriei mele, un Moş, care era înfrigurat şi care aştepta să-i recit poezia şi să mă întrebe dacă am fost cuminte. În momentul acela (în copilărie), deşi ştiam că am făcut multe năzbâtii în anul ce a trecut îmi era ruşine să mint, aşa că promiteam că o să fiu mai cuminte decât am fost. Mie mi se părerea mereu că îmi îndeplinesc promisiunea, dar acum realizez, că eram mai cuminte pentru că fiecare an îmi aducea puţină maturitate în comportament.
Anul acesta, nu mi-am pregătit poezia, dar tot ce pot spune este că am mai crescut un an şi fiorul copilăriei în luna decembrie este mereu prezent în viaţa mea.

Emil, îţi mulţumesc pentru că ai fost Moş Nicolae şi mi-ai făcut o zi aşa frumoasă şi aşa zâmbăreaţă.

Încă un pas

2010-12-03T14:58:00.003+02:00

Două luni, care vor trece foarte repede, realizez că mi se va termină internship-ul. A fost unul frumos, cu multe surprize şi momente care vor rămâne mereu în sufletul meu, la fel cum Parisul va fi mereu locul meu preferat, cel mai tare mă bucură faptul că m-am definit ca persoană. Următorul pas, stiu care o să fie şi o să îl fac cu mare încredere în mine. Am emoţii, pentru că orice început înseamnă o schimbare, dar schimbările ne ajută pe noi să creştem şi să ne dezvoltăm.
Imaginea pe care mi-am creat-o este ceea ce o să mă determine să lupt pentru a fi mai mult decât o simplă imagine. Îmi place ideea că voi avea o viaţă cu multe provocări, dar şi oameni frumoşi. Ceea ce îmi doresc de la viaţă este ca peste ani şi ani să îmi pară rău (urăsc cuvântul - regret) că nu am luptat pentru ceea ce mi-am dorit. Ce am învăţat aici la poalele Turnului Eiffel, este că dorinţele se schimbă, pentru că noi ne schimbăm. Dacă renunţăm la o dorinţă, nu facem lucrul acesta pentru că ne este frică să luptăm ci pentru că priorităţile noastre se schimbă.

Aştept Crăciunul şi mirosul de portocale desfăcute acasă, unde voi fi iarăşi copil şi mă voi bucura de sărbători alături de părinţii mei şi voi trece în Noul An alături de oameni dragi mie.

O să îmi fie dor de plimbările pe malul Senei, iar o parte din sufletul meu va rămâne mereu aici, pentru că voi veni să o recuperez de fiecare dată când voi avea ocazia - iar ocazia mi-o voi creea de câte ori voi simţi dorinţa arzătoare de a vizita Parisul.

Prima zăpadă

2010-11-26T16:57:00.002+02:00

Ninge şi aici! Simt o bucurie mare mare! Parcă sunt iarăşi copilul acela care îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Iarna are ceva aparte în ea. Chiar dacă este frig afară, ne încălzeşte mai tare sufletul!
Eiffel Tower este greu de văzut printre atâţia fulgi!
Îmi place de mor!

Efect de tequilla

2010-11-21T19:02:00.003+02:00

M-ai întrebat ce s-ar fi întâmplat după?
Vreau să cred că nu doar eu știu răspunsul. Suntem destul de maturi să reflectăm asupra lui.
Pentru mine răspunsul este simplu: ținut de mână, susținere, încredere, iubire, viitor, cuplu, Crăciun.

Iarna

2010-11-19T16:50:00.005+02:00

Miros de iarnă bate la uşă. Se simte în aer că vine Crăciunul.
Luminiţe colorate încep să apară şi să inveselească seara, iar cojile de portocale sunt omni prezente pe mesele noastre. Este frig şi am nevoie de mănuşi şi fular să îmi încălzesc sufletul, pentru că riscă să îngheţe din nou. Este ceva în aer, care mă face să zâmbesc, este energia pozitivă de la sute/mii de kilometrii depărtare. Poveştile cu tine sunt parte a vieţii mele şi vreau să le păstrez şi să mă trezesc dimineaţa sau să adorm seara cu ele.
Blonda creaţă re nevoie de un vin rose cu scorţişoară ..

2010-11-18T13:11:00.001+02:00

De curând mi s-a spus, treci peste...
- Cum?
- Ai două variante.

Ca să ştiu pe care să o aleg si pe care să contruiesc în viitor am nevoie de mine ...

Radieră

2010-11-17T22:34:00.003+02:00

Cândva demult, două mâini se țineau și se mângâiau... iar doi oameni se iubeau. În viața lor lipsește ceva sau există prea multe și nu sunt mulțumiți seara când rămân doar ei cu ei. Se macină și se consumă pentru că trecutul lor este prea mult cu ei în prezent. Nu se pot bucura de ce au acum în viața lor, pentru că amintirile sunt mult mai puternice. Privirile lor, mângâierile, săruturile sunt undeva în sufletul lor și vor rămâne acolo pentru totdeauna pentru că ele nu pot fi șterse cu radiere , pentru că atunci viața lor ar fi mai goală decât este acum.

2010-11-12T16:38:00.001+02:00

Sunt un om puternic ...

Unele lucruri se învaţă

2010-11-10T11:09:00.005+02:00

Una dintre valorile mele personale este "developing others", pentru că întotdeauna am considerat că acesta este modul cel mai potrivit de a mă dezvolta eu.

În AIESEC am contribuit foarte uşor la dezvoltarea membrilor, prin diferitele procese de HR: coaching şi training mai ales, dar şi prin simplele discuţii purtate pe holurile hotelurilor de conferinţă, în barurile din Haşdeu sau la parterul căminului 14. La CEVA, m-am implicat foarte mult în problemele oamenilor şi am făcut tot posibilul să le rezolv. Am promovat oameni, pentru că (să folosesc o expresie des utilizată în AIESEC) - le-am identificat potenţialul.

Rezultatele acestea - de dezvoltare a oamenilor, sunt pe termen lung, nu vezi de pe o zi pe alta cum aceştia evoluează. Este nevoie de timp.
După ce timpul trece, bucuria este infinită, când ştii că ai reuşit să schimbi viaţa multor persoane cu care ai interacţionat. Astăzi am primit un mail foarte frumos care se termina aşa:

" Unele lucruri se invata. Istoria se repeta.

Multumesc.

Sa schimbi suflete şi in Paris."

Îmi doresc să schimb suflete peste tot, nu doar în Paris.

In memoriam

2010-11-09T14:39:00.001+02:00

Amagire
Dar bine-ai venit, amăgire,
Mai stai, mai durează un pic,
Această mintită iubire,
Oricum, e mai mult ca nimic.

Iubire
Atunci cînd totul se-ntâmplă firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Şi-abia acum încep să te iubesc
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.

Lacrimi
Eu simt că mor uitandu-mă-ndărăt
Şi cum coboară lacrimi să mă spele,
Te caut într-un cuib de rândunele,
Mi-e dor, măcar în poze, să te văd.
Şi, totuşi, dincolo de-acest prăpăd,
Tu ce mai faci, motiv al vietii mele?

In memoriam ... Adrian Paunescu

Non-sens

2010-11-04T00:28:00.005+02:00

Scoate ce e mai frumos din mine ...
Lasă-mă să fiu eu...
Nu mă lăsa să mă pierd prin necunocut...

Nevoia de a te indragosti este o pornire primitiva, biologica, exact ca si foamea.

Viaţa în culori

2010-11-02T16:51:00.003+02:00

Totul a început cu o idee nebună şi câţiva prieteni. Sute de kilometrii de autostradă urmează să fie străbăduţi de către noi 3. Ne îndreptăm spre o nouă destinaţie. Ne aşteaptă un week end frumos cu zâmbete şi voie bună. Un oraş cu clădiri vechi, cu multe străduţe pietruite şi mii de chipuri noi. Ajungem într-o piaţă mare, clădiri asimetrice cu influenţe gotice şi poveşti minunate în spatele fiecărei bucăţi de cărămidă. Poposim timp de câteva clipe să admirăm straduţele înguste care dau în această piaţă şi ascultăm zumzetul care vuieşte printre noi. Sunt copii care joacă treasure hunt şi aleagă din colţ în colţ ca să rezolve misterul. Ne încumetăm cu bagajele în spate să explorăm ce este dincolo de clădiri. Descoperim o lume de vis cu multă ciocolată, gofre, nutela, frişcă şi bere. Tone de ciocolată şi sute de tipuri de bere. Cu gust de fructe sau cu mult alcool, bere albă sau bere blondă. Ne îndreptăm cu paşi repezi către domnişoara "purpurie". Mă bucur să o văd, mă bucur că o să ne petrecem timpul cu ea. Deşi nu ne-am văzut de câteva luni, suntem tot noi. Aceleaşi suflete ascunse bine în aceleaşi corpuri. Aceeaşi nebunie şi privire în ochii noştri. Casa ei este mare şi încăpătoare şi parcă dornică să ne găzduiască pe toţi.
Ca în orice capitală, trebuie să trăim şi viaţa de noapte. Este agitată şi fascinantă. Este interesant să priveşti oamenii cum stau relaxaţi în baruri şi savurează poveştile prietenilor lor. Urmându-le exemplul acelaşi lucru l-am facut şi noi. Eu am încercat berea cu gust de cireşe, diferită de tot cea ce am savurat până acum. Descoperim locul cu peste 2300 de sortimente de bere.
Cafeaua de dimineaţă şi micul dejun, mă fac să mă simt ca la mama acasă. Ne-a gătit şi a avut grijă de noi. Am testat până şi ingredientul ei secret - dragostea. Descoperim în continuare oraşul. Vedem clădirea care îl defineşte şi vizităm toate capitalele Uniunii Europe intr-o singură zi. Hotărâm ca următoare oprire să fie în Irlanda. Locul preferat este locul umbrelor colorate. Ne jucăm şi ne simţim iarăşi copii.
Mai avem o zi şi ne propunem să explorăm un alt oraş, de data asta micuţ şi cochet cu wafels şi multă ciocolată. Culorile toamnei le observăm peste tot. Oraşul este plin de culori ruginii, iar noi suntem plini de energie.
A fost frumos şi îmi doresc să repetăm experienţa în Paris.

Pe tine te aştept aici...
Iar ţie îţi mulţumesc că ai venit...

Un ultim dans

2010-10-28T12:14:00.005+03:00

Multe scaune roşii, chiar foarte multe... am încercat să le număr, pe măsură ce mă luptam cu secundele să treacă cât mai repede pentru a vedea cortina cum cade. În final am renunţat pentru că timpul a zburat, nisipul din clepsidră nu a mai avut nevoie de secunde, parcă era şi el nerăbdător să înceapă muzica bună şi de calitate. O voce care face să vibreze până şi inimile de gheaţă, iar versurile lui, înflacără orice vietate. Prezentabil, la costum şi cravată, îşi respectă publicul, dar şi publicul pe el. Ţinute elegante, de firmă sau fără firmă. Oameni entuziasmaţi şi plini de energie. Domnişoarele ţipă isteric într-un colţ, mulţimea se dezlănţuie. Se vede zâmbetul lui ştrengar şi privirea care poate înlemni orice mişcare. Începe cu un cântec trist şi o glumă prostuţă, dar lumea îl aplaudă, probabil are şi el emoţii. Coboară în mulţime, îi simt mâna şi văd omul din el. Un om frumos, care iubeşte sincer şi cu tot sufletul lui. Un om plin de energie. Un om care pune pasiune în fiecare vers, în fiecare do-re-mi. Îşi iubeşte publicul, iar publicul îl iubeşte pe el. Sala freamătă, ia foc, se dezlănţuie, cântă, dansează, se simte bine. Pentru că pe scenă este el ... Michael Bublé.

"You can dance-every dance with the guy
Who gives you the eye, let him hold you tight
You can smile-every smile for the man
Who held your hand heath the candle light
But don't forget who's takin' you home
And in whose arms you're gonna be
So darlin' save the last dance for me"

PS: excelent concert!

Petale de suflet

2010-10-27T00:02:00.006+03:00

Sufletul meu bate cu 1000 de secunde pe minut,
Alerg spre tine și încerc să te prind
Am crezut că m-am agățat de un deget,
Am sperat să fii acolo și să vii încet pășind.

Emoția revederii ar fi spulberat mii de semne de întrebare,
Am fi găsit răspunsurile de timp amânate.
Te-aș fi strâns în brațe fără ezitare,
Ar fi prins viață ale noastre mângâieri uitate.

Imaginea ta se pierde dincolo de orizonturi
Ale soarelui raze să strălucească pentru noi,
Dar noaptea răzbate printre ruginiile culori
Va fi fost să fie cifra doi.

Unu

2010-10-26T10:43:00.007+03:00

Postul este 1, este simplu...
1 este ziua care aştept să treacă.
Pentru că şi formula este 1, iar Soarele este 1 şi Luna este 1.
Pentru că 1 este ziua în care te-ai născut şi pentru că 1 este ziua în care vei înceta să exişti.
Minunile sunt 1, iar noi credem în 1.
Parcă 1 este mai greu de ascultat în tăcerea nopţii pentru că gândurile sunt mai mari decât 1.
1 sunt eu, 1 este el.
1 sunt prietenii mei luaţi câte 1, sunt individualităţi frumoase, de la care 1 mereu va învăţa.
Ignor legile fizicii, matematicii, chimiei, biologiei şi spun că 1 + 1 = 1 pentru că 1 devenim când suntem 1 + 1, pentru că sufletul nostru este 1, iar 1 este în sufletul nostru...

A fi inteligent şi a fi deştept

2010-10-25T16:16:00.004+03:00

Întotdeauna mi-a plăcut să mă înconjor de oameni inteligenţi sau deşteptim uneori însă nu am făcut asta, pentru că nu întotdeauna ne alegem oamenii pe care vrem să îi avem alături. Uneori ei sunt aleşi de alţii, iar noi trebuie să ne asumăm consecinţele alegerilor lor.
Diferenţa între a fi inteligent şi a fi deştept este una foarte mare. Una este o abilitate, iar cealaltă o competenţă. (A fi inteligent = a avea capacităţi intelectuale deosebite; A fi deştept = ager la minte.)
Dacă prima se poate dezvolta pe parcursul vieţii, cu cea de-a doua trebuie să te naşti.

Este o simplă introducere pentru a putea spune că nu îmi plac oamenii tonţi, nătângi, nătărăi, proşti. Şi mai tare mă enervează când sunt în această situaţie şi se cred deştepţi. Inteligenţi bătrânii noştri care au o vorbă: "Prostul nu e prost destul, până nu e şi fudul".

A fi sau a avea?

2010-10-22T11:09:00.004+03:00

Ne confruntăm tot mai des cu situaţii în care trebuie să decidem între A FI şi A AVEA. Îniţial erau două verbe uşor de conjugat. Acum s-au transformat în limitări ale lumii moderne. Lumea modernă ne îngrădeşte din ce în ce mai mult şi ne pune să alegem între ceea ce sufleteşte ne dorim şi ceea ce raţional ştim că avem nevoie. Lucrurile materiale ne domină existenţa, deşi ele ar trebui doar să contribuie la starea noastră de bine. Tindem să ne vindem sufletul pentru o un "verzişor" în plus, pentru o mobilă nouă, pentru un job mai bun. Uităm să îl alimentăm cu lucrurile mărunte care definesc verbul "a fi".
A fi fericit nu este şi nu va fi niciodată sinonim cu a avea fericire. Putem avea "saci" de fericire acasă, dacă nu trăim acele sentimente de fericire.
Iar viaţa noastră este foarte simplă. În final rămânem cu a fi şi nu cu a avea. Nu vom rămâne cu nici un lucru material ci cu tot ceea ce am simţit, am trăit, am fost.

Eu vreau să fiu, voi?

Noapte liniștită

2010-10-21T23:54:00.002+03:00

Liniștea învăluie până și cel mai pierdut gând al ei,
Arde mai aprins decât flacăra lumânării
Care este ghidul gândului către departe în zări de nimeni atinse se pierde.
Este doar ea, în mână cu o carte, răsfoiește pagină cu pagină
Și cuvintele sunt tot mai greu de citit.
Se înfiripă o poveste cu zâne și cu prinți,
Cu seri pierdute printre stele căzătoare
și miros de lumânare și de vin.
Real sau ireal, este povestea lor cu sute de pagini scrise.
Și mii de coli albe care așteaptă să fie iscălite.
Creionul tremură în mâna-i firavă
Și începe să înșire cuvinte doar de ei știute.
Un sens al lor de neînțeles pentru toți cei care nu le știu povestea.
Miros de toamnă suflă printre ferestrele deschise
O adiere de vânt rece stinge o flacără și lasă în urma ei fumul trecutului
și se zărește speranța viitorului pitită după o frunză ruginie.
Pășește cu teamă ...

Am citit şi am citat

2010-10-21T14:25:00.010+03:00

"Când aveam posibilitatea să-mi îndeplinesc visul, mi-am dat seama că şi pasiunile îmbătrânesc. Nu ştiu dacă pot pretinde că am ştiut ce vreau de la viaţă. Nu mi-au lipsit ţintele false şi entuziasemele naive.
Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ti închpui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligenţa, sau puterea de a accepta că nu însemni mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.

Şi nu jucăm doar pentru alţii comedia de a vrea să părem mai buni decât în realitate. O jucăm şi pentru noi.
Cam toate certitudinile mele, câte au fost, sunt acum ciuruite de îndoieli, ca nişte haine roase de molii. Mi-ar fi greu să numesc una intactă. Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe. Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă, "mai târziu" devenea "prea târziu".

Am început să-mi dau seama că, din actor pe scena vieţii, deveneam un figurant.Memoria îşi aminteşte chiar şi de uitare. Doar din amintiri mai pot crede că vara e anotimpul destinului meu. Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef. Eu am reuşit să am, azi, numai îndoieli şi să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să ştiu când trebuie să iau umbrela.

Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti. În iubire eşti independent de timp ca şi-n copilărie.

Rămas singur, doream să fiu cu alţii. Fiind cu alţii şi nereuşind să mă integrez în atmosferă, preferam să rămân singur.
Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. Probabil trebuie să pierzi ceva, ca să-i dai o alură sentimentală. Orice "paradis" nu poate fi decât o mare simplitate. Am avut nevoie mereu de un zid de care să mă sprijin. Când el mi-a lipsit, am intrat în panică.

O viaţă mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură. Mă pot uita, oare, în oglinda spartă a memoriei mele fără teama că am ratat tocmai ceea ce n-aş fi vrut să ratez?

Forma cea mai subtilă în care se poate înfăţişa un mister este banalitatea. Cum să explic, oare, de ce cred că nu poţi să iubeşti viaţa şi să rămâi nepedepsit? Sigur, aş putea spune că zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, ştiind că, astfel, vom descoperi singuri suferinţa. Dar mă îndoiesc că zeii sunt de vină."

Făt - Frumos

2010-10-21T12:30:00.003+03:00

Ne-am născut şi am copilărit cu legenda lui Făt - Frumos. Nu cred că există fată care să nu îşi dorească să îl întâlnească, aşa cum nu cred că există băiat care să nu îşi dorească să fie.
Legendele dau frumuseţe vieţilor noastre. Ne place uneori să trăim într-un basm, în care binele întotdeauna învinge răul, iar toţi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Asta ar fi lumea ideală, utopia pe care cu toţii o visăm. Ne construim visul zi de zi, iar seara când închidem ochii el pare mai real ca niciodată. Când ne pierdem în braţele lui, lumea noastră devine un basm, pentru că el ar trebui să fie acolo şi să ofere iubire şi protecţie.
Acum Făt-Frumos nu mai vine pe un cal alb, deşi încă ni-l imaginăm aşa. Făt-Frumos poate fi oricine, care încă mai crede în basme şi în Ileana Cosânzeana.

Voi credeţi?

2Gânduri

2010-10-13T11:02:00.003+03:00

Venind la serviciu dimineaţa aceasta am văzut o fetiţă "cu probleme" care zâmbea necontenit. Ceea ce m-a impresionat a fost geanta pe care scria: La vie est belle! Oare aşa gândea şi ea?

Cel de-al doilea gând nu are nici o legătură cu primul, dar mă bucură faptul că am contribui la realizarea unui vis...

Război

2010-10-11T12:01:00.002+03:00

Războaiele sunt purtate de oameni împotriva oamenilor - nu am înţeles niciodată de ce?! Mereu s-au găsit argumente, fie că a fost vorba de religie, fie de forma politică de organizare, fie că era vorba doar de dorinţa de a cuceri. Cei care au decedat lăsau în urma lor familii, care cred că nu vor accepta şi nu vor inţelege niciodată de ce acea persoană dragă le-a fost luată, iar cei care au reuşit să supravieţuiască, cred că au rămas cu sechele şi la propriu si la figurat. Cum mai poţi trăi împăcat după ce ai văzut mii de cadavre?
Mi-am pus semnele acestea de întrebare după ce am văzut aproximativ 3000 de cruci în Omaha Beach, ale soldaţilor americani căzuţi pe câmpul de luptă pentru democraţie... spune ei.
După cel de-al doilea război mondial, omenirea trebuia să înveţe, trebuia să evolueze. În schimb am rămas aceeaşi primitivi dornici de putere. Războaiele sunt purtate pentru putere şi supremaţie, iar în final, oameni nevinovaţi sunt ucişi.
Oare de ce au nevoie oamenii, ca să nu se mai ucidă între ei?
Oare cât timp va mai trece pentru ca fiecare dintre noi să conştientizeze impactul unui război asupra vieţiilor noastre?

Nu am avut tăria de a căuta o poză pentru acest post ...

Positive feedback

2010-10-08T11:34:00.005+03:00

You are so sweet. You are just such a role model in terms of your ability and the way you dive intro every task - no matter how big or how small.

"Am I a Challenge?" YES a BIG one! You are too bright!!! I need to think to difficult things to give you otherwise you will get bored.

When I was young, I would just blurt things out. As I got older and more experienced I learned the importance of taking a breath before you open your mouth and taking a minute to be consider the impacts of what comes out of my mouth on others. You are young and smart and doing a wonderful job. You will master this much earlier on in your career that I did.

Autoportret într-o oglindă spartă

2010-10-07T12:26:00.004+03:00

Este cartea pe care o citesc acum. Întotdeauna m-a fascinat Paler şi întotdeauna o să mă fascineze. Scrie într-un mod aşa de simplu, folosind cele mai potrivite cuvinte în cele mai potrivite contexte. "Autoportret într-o oglindă spartă" este despre viaţa lui, în mare parte pune accentul pe copilărie. Vârsta la care fericirea era necondiţionată.

Până anul acesta, mi se părea imposibil să îmi fac publice sentimentele şi trăirile, pentru că mereu am considerat că sunt private şi că pe nimeni altcineva nu va interesa.
Pentru a scrie o carte, trebuie să exersezi şi să înveţi să mânuieşti cuvintele. Eu, uneori mă complic în poveşti, alteori le fac fără nici un sens, ceea ce îmi demonstrează că drumul pentru a reuşi este unul foarte lung şi anevoios. Mai mult decât atât, cărţile trebuie citite. Pentru a fi citite, trebuie să ai un impact asupra cititorilor, fie le stârneşti interes, fie curiozitate, fie dezgust. Importante sunt reacţiile lor. Cuvintele deşi aparent simple, negândite şi spuse sau scrise la întâmplare, pot supăra, pot crea repulsie.
Mai mult decât atât cum poţi înşira într-o carte, o viaţă de om. Ce experienţe alegi să povesteşti, ce experienţe păstrezi doar pentru sufletul tău? Cum descri aceste experienţe, pentru ca şi alte persoane să se regăsească în ele? Vorbeşti la persoana întâi sau a treia? Creezi alte personaje sau le laşi pe cele reale? Defineşti personajele aşa cum ti-ai dori să fie, sau le descrii aşa cum sunt?
Aducându-l pe Octavian Paler în povestea mea despre a scrie o carte este total inadecvat. Un mare scriitor nu are ce căuta în acelaşi context cu un visător. Singura asemănare între noi este că şi el a început să scrie cărţi tot din visare şi din dorinţa de a contura legende. A fost mereu fascinat de ele şi mereu a visat pentru a scrie.

Sânge Latin

2010-10-06T11:43:00.002+03:00

Îmi conturez un nou vis... de fapt este unul mai vechi, care a prins noi rădăcini.
Visul meu este să vizitez America de Sud... să ajung in Sao Paolo şi Rio de Janeiro, să mă plimb pe plajele Braziliei. Să învăţ paşi de tango în Argentina şi să savurez cea mai bună cafea în Colombia. Să mă pierd în istoria locurilor în Mexic şi Peru, să cunosc cultura indigenilor.
Într-o zi o să ajung acolo şi atunci visul meu va deveni realitate...

Dilemă

2010-10-05T15:07:00.003+03:00

Poţi uita fără a ierta sau poţi ierta fără a uita?
Sau trebuie să uiţi pentru a ierta sau trebuie să ierţi pentru a uita?

Valuri

2010-10-04T14:18:00.003+03:00

Ca în fiecare an marea m-a aşteptat. Anul acesta am regăsit-o calmă, dar plină de energie. Albastrul cerului se reflacta perfect în mare, sau marea era cea care se reflecta perfect în albastrul cerului? Liniştea, susurul valurilor, lovindu-se de stâncile înalte ale ţărmului şi cântecul pescăruşilor din larg mi-au dat curajul de a-mi dezlănţui visele şi dorinţele.

Marea este cea care îmi dă linişte şi înlătură orice dubiu. Valurile, au mai înaintat în vârstă, nu mai sunt nici ele la fel de jucăuşe. Sau poate erau doar nostalgice după vara care tocmai a trecut?

Anul acesta am văzut marea pe coasta de Vest a Franţei. Un loc superb, plin de istorie şi prezent. Un loc unde oamenii vin şi pleacă, unde spuma valurilor se risipeşte în linişte pe ţărm şi unde se vor păstra mereu amintiri.
Mi-am dorit întotdeauna să conduc pe coasta mării, cu muzica la maxim şi cu prieteni lângă mine... am avut parte de un week end minunat.

Miros de anotimp nou

2010-09-29T00:35:00.003+03:00

Zapada care scartaie sub ghetele mele, suflul cald care isi contureaza propriul drum, lumina difuza a lumanarilor care incalzesc camera, mirosul de mar verde, felinarul aprins care imi ghideaza drumul, gandurile pierdute in zeci de orizonturi, piesa care canta in surdina, mirosul de vin fiert cu scortisoara, bradul pe pe alee si zambetul meu de sub plapuma... Nu e iarna, dar astazi miroase a Mos Gerila.

Salată de fructe

2010-09-22T10:57:00.004+03:00

Salată mea de fructe este mixul de sentimente pe care l-am simţit aseară. Am oscilat de la o stare la alta fără a încerca într-un fel să îmi controlez emoţiile, pentru că m-am simţit foarte bine în piele mea.
Am stat în faţa unui grup de oameni şi am ţinut un "speech" motivaţional. De când am ieşit din AIESEC nu prea am mai avut parte de aşa ceva. Lumea corporate nu este aşa fluffy, iar motivarea angajaţiilor se câştigă foarte greu prin vorbe, factorii motivatori încep să fie alţii. Mereu am considerat că este o provocare mai mare în a motiva un voluntar decât un angajat (asta este însă o altă discuţie).

Salata mea de fructe, a fost combinaţia perfectă pentru seara trecută. Mi-am amintit cu drag de ce încă sunt un AIESEC-er, mi-a trezit amintiri plăcute din vremurile în care eram membru activ în organizaţie şi mai ales a dat naştere sentimentul de reuşită până în prezent şi de acum înainte.

Salata mea de fructe se diversifică de la an la an şi prinde din ce în ce mai multe arome şi gusturi. Anul acesta are aromă de Tour Eiffel, de baghetă, brânză şi vin. Anul viitor cu siguranţă că gustul se va schimba şi îi voi adăuga puţin mai multă frişcă...

To be continued ....

Teatru

2010-09-20T16:58:00.004+03:00

Mi-e dor să joc teatru... pentru voi cei care nu ştiţi în liceu am jucat teatru pe scena teatrului naţional din Petroşani.
Îmi amintesc când l-am interpretat pe Nae Caţavencu, mi s-a părut un rol foarte greu şi îmi tremurau genunchii de fiecare dată când intram pe scenă în fiecare act... trebuia să fiu o canalie (aşa cum îl caracteriza T.Vianu), trebuia sa fiu demagog şi să manifest frenetism, mergând pe principiul: "scopul scuză mijloacele"... şi mai presus de orice, trebuia să fiu bărbat. ;)
Mi-am cumpărat costum special pentru spectacol şi mi-am făcut mustaţă. Îmi amintesc frânturi din replici, dar îmi amintesc şi acum fericirea pe care am simţit-o când toată sala s-a ridicat în picioare să ne aplaude. Eram cu toţii emoţionaţi, pentru că munca noastră a fost apreciată şi valorificată, deşi nu eram actori adevăraţi. Eram doar nişte tineri talentaţi şi pasionaţi de teatru.
Am mai avut un rol, de data această nu Caragiale. A fost G.Călinescu - Enigma Otiliei, am interpretat-o pe mătuşa Aglae - Tulea... caracterizată prin acea răutate de tip balzacian. Era un rol şi mai greu, deoarece acum trebuia să îmi păstrez constanţa - acea răutate interioară pe care Aglae a demonstrat-o pe tot parcursul operei. Îmi aduc aminte de o frântură din piesă în care strigam la Titi, scenă care mereu ne întrerupea la repetiţii, deoarece începeam cu toţii să rândem. Pe scenă, când am ajuns la aceea parte, m-am blocat de teamă să nu încep să râd. M-am uitat în sală şi am văzut încurajarea unui chip drag şi am continuam.
Încă o reuşită ...
Dar m-am oprit.... odată cu terminarea liceului, am încetat să mai interpretez alte roluri... acum îl am doar pe al meu, care este cel mai complex dintre toate...

Greseli

2010-09-19T23:13:00.002+03:00

Greselile ne cresc intotdeauna. In viata, acesta este rolul lor. Fiecare dintre noi greseste, depinde de noi cat de mult invatam din ele si cum trecem peste ele. Din greseala ne indragostim si iubim nebuneste, din greseala ne urcam intr-un tren si mergem pana la capatul celalalt al lumii chiar daca nu stim ce ne asteapta acolo, din greseala facem cele mai nebunesti lucruri. Indiferent de greseala, impactul pe care trebuie sa il aiba este unul pozitiv. Sa crestem si sa ne definim si redefinim ca persoane, pentru ca toata viata suntem intr-o continua descoperire si redescoperire, desi nucleul nu ni-l pierdem niciodata. Sufletul nostru este nucleul nostru, restul se schimba: valori, principii de viata, life style, haircut, apartamentul in care locuim, prietenii, dar sufletul nostru ramane acelasi si nici o greseala nu il poate lua.
Sufletul si greselile nu pot fi puse in acelasi context, pentru ca sufletul nu trebuie sa greseasca. De fiecare data cand ai puterea si curajul sa il asculti, el nu trebuie sa nu greseasca. Cred ca ar trebui sa ne urmam mai des inima si sa nu ne fie frica de greseli. Rationalul greseste, pentru ca isi prioritizeaza nevoile fara sa ia in considerare ceea ce sufletul simte si ceea ce sufletul ne transmite.

Impact

2010-09-15T12:38:00.004+03:00

Întotdeauna am considerat că banii nu sunt fericirea, dar pot contribui la ea, pentru că în momentul în care nu trăieşti cu "grija zilei de mâine" eşti mai puţin stresat. Pe de altă parte sunt convinsă că poţi fi fericit şi fără bani, dacă reuşeşti să vezi bucuriile mărunte ale vieţii.
Banii, vor fi mereu un subiect controversat, de aceea nici nu o să insist prea mult asupra lui. Dar aseară am ajuns la concluzia că mi-ar plăcea să am mulţi bani, pentru a putea contribui la fericirea altora. Cred că poţi îmbunătăţi viaţa multora şi fără bani, dar baza piramidei lui Maslow - nevoile primare - trebuie acoperite înainte de toate.
Vreau să am bani, pentru a face opere caritabile şi pentru a vedea impact pozitiv asupra oamenilor, le poţi îmbunătăţii stilul de viaţă, educaţia, cultura, etc. Şi poţi face acest lucru oferind sprijin material şi imaterial. Când le oferi pe amândouă impactul va fi şi mai mare.
Şi astea fac parte din viziunea mea, pentru că una din valorile mele este: "developing others".

Matematică

2010-09-08T16:31:00.002+03:00

1+1 = 2 * 2 =4/ (3- 1) = 2

Explicatia:
Am învăţat să merg pe la vârsta de 1 an, 2...
dar nu ştiam cât de greu e mersul in 2 ...
4 picioare pentru o dragoste nouă...
dar e de ajuns 1 pas greşit
Si rămân doar 2..

Resemnare?

2010-09-07T11:23:00.003+03:00

Nu îmi place să renunţ uşor... sunt o luptătoare şi lucrurile mărunte nu mă vor împiedica să îmi împlinesc visul şi să am ceea ce îmi doresc!
În acest moment nimic nu mă poate determina să renunţ... Nu ACUM, Nu AICI!

În paşi de dans

2010-09-06T11:19:00.001+03:00

Deunăzi am avut una din cele mai interesante discuţii de când am venit în Franţa... a fost o discuţie simplă, dar cu multe "aha moments". Totul a pornit de la afirmaţia mea: îmi place muzica. Mi-am dat seama cât de mult mă ataşez de anumite melodii. Iar întotdeauna melodiile astea sunt strâns conectate cu starea mea de spirit. Mă poţi citi foarte uşor, doar prin prisma melodiilor pe care le ascult.
Mai mult decât atât îmi place să simt vibraţia partenerului în timpul dansului. Mereu am considerat că se crează o conexiune specială în momentul în care dansezi cu partenerul. Îmi place să ştiu că mâna care îmi susţine spatele să mă conducă spre un tărâm special, în care păşim în paşi de dans. Sentimentul apropierii pe muzică face să vibreze fiecare parte a corpului meu.
Dansul este cu atât mai interesant şi mai pasional cu cât eşti mai apropiat sufleteşte de partener.

Sweet October

2010-09-03T10:45:00.006+03:00

"El conducea grăbit şi cu o mie de gânduri pe minut. Apăsa pedala de acceleraţie nerăbdătoare şi rafala de vânt de pe geamul deschis i-a adulmecat prin parul ei lung. Dar unde venea atâta frig? În colţul ochilor ei, două lacrimi sărate se prelungeau neştiute în aroma dulceagă a părului. Ciudat. El, când s-a surprins în oglinda maşinii acum cinci minute, întreaga faţă ii era traversată de un zambet tâmp care o enerva la culme pentru că nu putea să-l facă să se şteargă. De ce curajul ei intrase tocmai acum în ceasul morţii?
Era o hotarâre pe care o luasera amândoi de mult, dar niciunul nu avea curajul să o rostească, să o gândească, să spargă nesanşa unui sir lung de fatalităţi. Rostirea ei înseamna sfârşitul a tot si nu vroia, nu acum, nu sfârşitul a tot ceea ce i-a fost dat să trăiască cu el. Da… pentru ei doi nu mai exista nicio speranţă, dar poate că meritau totuşi amintirea celui mai frumos adio. [...]
Era sfârşitul, i-a spus un gând tremurat, cu vocea stinsă, în timp ce lăsa maşina în urmă şi încerca stângaci să deschidă uşa… Acum e acum…. sau nu o sa mai fie niciodata... Până şi uşa se împotrivea despărţirii lor...
Nu putea nimeni să spună că iubirea lor a murit şi işi dădea seama de asta în timp ce ii primea imbrăţişările ce conţineau fiorul grozav al muribunzilor sau al oamenilor care işi sorb ultimele clipe de dragoste. Nu… iubirea lor nu a fost deloc o greşeală. Trupul ei iubea, iubea cum nu ştia, în tăcere, cu mângâieri mute, dureroase şi dulci, cerşind în felul lui vinovat iertarea, alungând păcatul regretului.
Iubirea lor ceruse o moarte lentă, anevoioasă, greoaie, cu sentimente care refuzau să se stingă, cu cenuşa fumegând până la extincţie, nu una fulgeratoare. De fiecare dată când rememorau trecutul, îşi dădeau seama că ar merita să facă totul ca la început, să retrăiască inzecit. Dar nu, nimeni nu se îndoia că în viaţa aceasta le-a fost dat să trăiască o iubire imposibilă care nu putea decât să fie otravită de speranţă. Speranta, ce cuvant gol. Nu, despartirea lor era iminenta… Dar ce îi mai ţinea împreună?
Sigur, dimineaţa o să vină surdă şi dureroasă. Ea şi-a dorit din tot sufletul ca dragostea să dureze o viaţă. Iar masina lui îşi pierde urma în şirul lung şi nesfârşit pe care îl formează alte maşini..."

Paris într-un cântec

2010-09-02T12:57:00.004+03:00

Sena,
Pont des Artes,
Louvre,
Wine
and love?

And love, where is the love?
I have lost my love ...

Cerc vicios

2010-08-30T12:11:00.003+03:00

"Tu ce faci atunci când nu mai știi ce să faci?"
Mă fascinează întrebarea asta de când am citit postul. Mă tot gândeam oare să mă încumet să răspund la ea sau doar să trec cu vederea. Dacă ignor această întrebare, aparent simplă, înseamnă că nu ştiu ce să fac atunci când nu ştiu ce să fac.
Dacă încerc să ofer un răspuns pertinent (cum spune bunul meu prieten) nu înseamnă că am răspunsul la această întrebare. Încerc într-un anumit mod să îmi ofer o variantă, o portiţă de scăpare până când poate voi găsi un răspuns relevant, pentru mine. În general, procesul acesta de găsire a unor răspunsuri mă fascinează. Motiv pentru care am scris şi acest post. Răspunsul este în final unul simplu şi neaşteptat, însă găsirea lui, este un proces complex, care uneori necesită timp.
Spuneam într-un post că timpul este nepreţuit, deoarece trece pe lângă noi fără să realizăm cum şi când. Sper ca trecerea nostră prin timp să ne aducă nişte răspunsuri pe care ne dorim să le aflăm. Sau trecerea timpului, ne oferă mai multe întrebări decât răspunsuri?
Mai este o situaţie neplăcută. În momentul în care ai mai multe întrebări decât răspunsuri. Atunci te afli în situaţia în care te întrebi ce faci, atunci când nu ştii ce să faci?
Devine cerc vicios ...

Across the sea

2010-08-27T14:18:00.003+03:00

Dragostea durează 3 ani: întotdeauna m-a enervat expresia asta, pentru că mereu am crezut că dragostea durează atâta timp cât o alimentezi. Dragostea are nevoie de aer pentru a respira şi pentru a se menţine vie. Când începe să se sufoce, atunci moare. Este o teorie cât se poate de simplă.
Într-o relaţie regulile sunt importante: încă o afirmaţie care mă intrigă într-un sens negativ. Dacă într-o relaţie stabileşti reguli, atunci este te vei simţi încătuşat. Persoanele independente, vor face atunci tot posibilul să le încalce, iar cele dependente să le respecte. Cine îşi doreşte o relaţie în care regulile să o definească?

Visez cu ochii deschişi... îmi aştept valul care să mă poarte cât mai departe de malul acesta.

Joc de copii

2010-08-26T11:57:00.004+03:00

Când te joci ai tendinţa de a descoperi lucruri la care nu te aştepţi, curiozitatea este cea care te îndeamnă să aflii cât mai multe. Joaca este benefică în orice relaţie. Când uiţi să te mai joci, atunci intervine monotonia. Oamenii care se joacă şi cărora le place să surprindă, nu trebuie judecaţi, ci încurajaţi să continue. Jocul le aduce zâmbetul pe buze şi le aduce fericire. Când se joacă doar unul, iar celălalt e plictisit, uneori îi transmite toată lipsa de "neviaţă" şi se molipsesc amândoi, pierzându-se între pereţii camerei, care acum devin din ce în ce mai mici şi mai neîncăpători pentru două persoane.

Haide să ne jucăm:
Dacă cineva te prinde de mână şi îţi zâmbeşte, înseamnă că tocmai şi-a început jocul.
Dacă cineva îţi pune o inimă într-o cutie şi îţi spune ai grijă de ea, asta să faci, pentru că înseamnă că ţi-a dăruit-o ţie.
Daca cineva îţi spune Te iubesc rar, nu înseamnă că nu o simte.
Dacă cineva îţi trimite o melodie, înseamnă că vrea ca şi trupul tău să vibreze pe aceleaşi versuri.
Dacă cineva îţi contruieşte o felicitare de ziua ta, înseamnă că vrea să te simţi special.
Dacă cineva îţi aduce cravata potrivită, înseamnă că te cunoaşte aşa bine încât să o asorteze cu starea ta de spirit.
Dacă cineva îţi priveşte chipul necontenit şi se uită în ochii tăi, înseamnă că vrea să se piardă în sufletul tău pentru totdeauna.
Dacă cineva îţi cumpără cartea la care ai visat înseamnă că vrea să contribuie la realizarea visului tău.
Dacă cineva îţi oferă îmbrăţişarea fură-i-o pentru totdeauna.
Dacă cineva îţi propune să exploraţi lumea împreună, fă-o şi nu te gândi la obstacole, cât sunteţi amândoi veţi trece peste orice.
Dacă cineva îţi spune Îmi pare rău, înseamnă că a spus-o din inimă.
Dacă cineva te înveleşte când îţi este frig, înseamnă că toată căldura ţi-o oferă ţie.
Dacă cineva.... este acolo şi se gândeşte la tine, gândeşte-te înapoi.

Asta e jocul meu...

Mi-e dor de mare

2010-08-24T17:50:00.002+03:00

"Vrei soare, soare îţi dau
Sau pielea ţi-e rudă cu luna
Pe stânci dacă vrei te sărut
Sau în apa...mi-e totuna.

Iar noaptea să ai pielea udă
Însetată să tragi din ţigară
Pe mare se aude sirena
Al tău sân îmi mângâie mâna."

Cuvinte magice

2010-08-23T14:45:00.002+03:00

“Multumesc” - este un cuvant pe care il rostesc usor.
“Te rog” - imi place sa il folosesc de fiecare data când cer ceva
“Iartă-mă” sau “Îmi pare rău” - nu le-am folosit niciodata ... dar voi învăţa să le folosesc, pentru că un om al cuvintelor (aşa cum mă consider) ar fi trebuit să ştie cât de importante sunt aceste cuvinte în momentul în care greşeşti.
“Te iubesc” - există foarte rar în vocabularul meu, deşi simt asta nu o spun ...
Din fiecare experienţă învăţăm...

Jurnal de vacanţă

2010-08-23T10:58:00.004+03:00

Am redescoperit Clujul, într-o zi de vineri când la vederea oraşului din avion, m-am bucurat enorm să identific clădirile importante sau diferitele cartiere. M-am jucat timp de câteva minute până ce am aterizat.
Am poposit apoi în Avram Iancu, am simţit picurii de apă ai fantânii şi m-am relaxat în timp ce priveam cum apa dansează aritmic. Copii alergau după porumbei, iar îndrăgostiţii stăteau pe bănci şi se priveau. Eu fotografiam fiecare colţ din piaţă pentru a lua cu mine acele imagini în Paris. Plimbarea pe Eroilor a fost una deosebită. Am identificat tot ceea ce s-a schimbat de la ultima mea vizită. Eroilor este un fel de Champs Elysee al Parisului, însă mai liniştit şi nu aşa divers. Ajunsă "La Coada Calului" am redescoperit Piaţa Unirii şi statuia încă suspendată. Am poposit timp de câteva minute şi m-am bucurat de amintirile drăguţe care îmi veneau în minte.
Nu puteam să ratez Haşdeul, care a contribuit la viaţa mea studenţească. Urcatul şi coborâtul pe Victor Babeş până la Casa de Cultură mi-au adus zâmbetul pe buze.
Dis de dimineaţă, când aerul e proaspăt şi curat şi oraşul încă doarme, am pornit la o plimbare prin Zorilor. Am savurat o cafea pe o terasă... am stat singură şi m-am gândit cât de dor îmi este... mi-a sunat telefonul şi mi-a revenit zâmbetul pe buze... aşteptam o veste bună.
Mi-e dor de mine cea din Cluj... cea din iunie.